ATLANTIDA

Foto (14)

             A existat oare, cu adevarat, Atlantida? Si daca raspunsul este da, unde ar trebui s-o cautam? In timp ce Jules Verne a descris viitorul folosindu-si imaginatia, noua, dimpotriva, ne revine sarcina de a descoperi realitatea care a stat la temelia a ceea ce, ulterior, s-a crezut a fi doar imaginatie.

In acest articol

• Intre fabulatie si adevar
• Redescoperirile Atlantidei
• Misterul mediteranean
• Prabusirea Imperiilor
• 10 posibile localizari ale Atlantidei

Intre fabulatie si adevar 

Cand dezastrul a lovit, a facut-o cu o iuteala terifianta. A debutat cu un cutremur de proportii, urmat de un gigantic val tsunami, care a maturat aproape intreaga insula. Supravietuitorii au trait doar cat sa fie martorii unei si mai mari orori. Neputincioasa in fata stihiilor dezlantuite, insula s-a scufundat in intregime.
Acesta a fost destinul Atlantidei - cel putin dupa spusele lui Platon. Chiar si astazi, dupa aproape 2.400 de ani de la nasterea legendei, repovestirea ei nu pierde nimic din spectaculozitate si tragism.



Pana de curand, putini oameni de stiinta au privit cele relatate de Platon altfel decat ca preluari si prelucrari ale unui mit. Din iulie 2005, insa, au inceput sa apara dovezi care sustin si din punct de vedere stiintific afirmatiile filosofului. Anul trecut, in cadrul unei conferinte desfasurate pe insula Milos din Grecia, mai multi savanti au dezvaluit si au dezbatut rezultatele unor ample studii geologice si istorice intreprinse de catre o echipa internationala de cercetatori in vestul Stramtorii Gibraltar. Aceste rezultate acreditau ideea ca, in zona in care s-a desfasurat investigatia, a existat intr-adevar o insula lovita de un cutremur devastator si acoperita de un val tsunami chiar in perioada la care face referire Platon.
Cunoscuta din lucrarile filosofului grec Platon (427-247 i.Hr.), legenda Atlantidei face referire la o civilizatie extrem de avansata ("un pamant feeric, pasnic, prosper, cu cladiri monumentale si tehnologii inalte, create de catre o civilizatie superioara") care a pierit ca urmare a unei calamitati de proportii.

De atunci, invatatii si savantii au dezbatut de nenumarate ori veridicitatea istorisirii lui Platon. Multi au catalogat-o drept un simplu mit, altii o considera o relatare trunchiata ce descrie efectele unei uriase eruptii vulcanice care a afectat asezarile de la Marea Mediterana cu peste o mie de ani inainte de vremea in care a trait Platon.
Niste structuri bizare descoperite pe fundul Mediteranei, in dreptul coastei cipriote, au fost desemnate, in 2004, drept vestigii ale orasului disparut. Insa o locatie mult mai probabila a Atlantidei se apreciaza a fi o mica portiune din dreptul Stramtorii Gibraltar - ipoteza insulei Spartel, reacreditata la inceputul acestui an.
Seful echipei de cercetatori, dr. Marc-Andre Gutscher, de la Institutul European de Studii Marine din Plouzane, Franta, considera ca asemanarea dintre legenda si realitatea geologica descoperita este izbitoare: "Posibilitatea ca un cutremur de mare magnitudine si un val tsunami sa devasteze regiunea geografica aleasa de Platon pentru legenda sa pare a fi mai mult decat o intamplare."
Inca din timpul vietii filosofului grec, relatarea acestuia despre orasul-cetate scufundat a fost socotita neplauzibila sub mai multe aspecte, printre sceptici numarandu-se chiar si (la fel de ) celebrul elev al lui Platon, Aristotel. Nu putini au fost, totusi, cei care au dat crezare povestii. "Platon a spus raspicat ca nici egiptenii - care au transmis legenda Atlantisului grecilor - nu au fost creatorii acesteia, textul fiind tradus in limba lor dintr-o sursa mai veche si dintr-o limba ramasa necunoscuta", precizeaza profesorul Robert Sarmast, autorul lucrarii "Descoperirea Atlantidei".
Platon plaseaza evenimentul scufundarii acesteia "...cu 9.000 de ani inainte de Solon" - om politic atenian care a trait in jurul anului 600 i.Hr. -, adica acum aproximativ 11.610 de ani, o perioada din care nu s-au pastrat nici un fel de dovezi scrise.
In aceste conditii, nu este de mirare ca descrierea unei "civilizatii deosebit de avansate", localizata intr-o "metropola infloritoare, cu ziduri aurite", a provocat atata indoiala.



FACTS. Sa fi nascocit Platon Atlantida?
Daca da, de ce? In lucrarile sale, filosoful a facut mereu diferenta intre mit si realitate.

• Nascut la Atena in anul 427 i.Hr., Platon este recunoscut drept fondatorul filosofiei clasice (si cel mai mare filosof din toate timpurile), fiind elevul lui Socrate si profesorul lui Aristotel.
  
• In doua dintre celebrele sale dialoguri, "Timaios" si "Criton", filosoful a sustinut ca vechea civilizatie a atlantilor ar fi avut legaturi cu cea ateniana, pe care a premers-o.
  
• Platon descrie Atlantida drept o insula de circa 15 kilometri diametru "gazduind un oras inconjurat de un imens zid circular".
  
• "In interior se gaseau o serie de inele concentrice din piatra si canale de apa", acestea din urma fiind folosite de navele comerciale pentru a patrunde in oras.
  
• Platon ofera detalii amanuntite privind forma si dimensiunile unor structuri, in timp ce altele sunt doar schitate si lasate in ceata. De asemenea, filosoful nu ne spune prea multe despre majoritatea tehnologiilor atlantilor, specificand doar faptul ca erau foarte avansate, "nepamantene".
  
• In plus, el evoca lirico-metaforic, in pagini intregi, sistemul de canalizare si pe cel de alimentare cu apa rece si calda a orasului.
  
• Sa fie oare toate acestea simple fabulatii? Platon sustine ca relatarea sa este bazata pe o descriere obtinuta de catre marele om de stat atenian Solon de la preotii egipteni, in timpul calatoriilor acestuia in tara piramidelor.
  

Redescoperirile Atlantidei 

Intemeiata pe o mare varietate de argumente contradictorii, pozitionarea Atlantidei a fost facuta, de-a lungul istoriei, in mai multe zone ale globului . In 1882, omul de stat si scriitorul american Ignatius Donnelly a realizat poate cea mai relevanta incercare de a urma cat mai fidel firul legendei, plasand Atlantida chiar in Oceanul Atlantic. Potrivit deductiilor sale, ingeniosii locuitori ai Atlantidei ar fi inventat printre altele praful de pusca si tehnici agricole extrem de avansate.
Aceste opinii indraznete au fascinat publicul larg, dar multi intelectuali au ramas sceptici. Starea lucrurilor s-a schimbat in 1939, cand arheologul grec Spyridon Marinatos a sustinut ideea ca legenda scufundarii Atlantidei isi are originea intr-un eveniment real: disparitia unei insule in urma unei eruptii vulcanice.

Astfel, relatarea lui Platon a revenit in atentia arheologilor si a istoricilor din intreaga lume. In primul rand, Marinatos a propus ca loc al dezastrului Thera - o insula care a existat dincolo de Coloanele lui Hercule, cum numea Platon Stramtoarea Gibraltar. Acelasi cercetator afirma ca pe acea insula a avut loc o eruptie vulcanica de proportii gigantice, pe care a plasat-o in jurul anului 1500 i.Hr. - cu aproximativ 900 de ani inainte de Solon si nu cu 9.000, cum sustine Platon. In plus, facand legatura intre eruptia vulcanica de pe insula Thera si disparitia faimoasei civilizatii minoice, Marinatos acorda credit existentei unei civilizatii avansate care s-a stins in urma dezastrului.

Misterul mediteranean 

In anii '90 ai secolului trecut, Robert Sarmast sustinea ca Atlantida s-ar fi aflat la aproximativ 80 de kilometri sud-est de insula Cipru si ca ar fi fost distrusa in timpul inundarii bazinului mediteranean, cu circa 12.000 de ani in urma. In cursul anului 2004, profesorul Sarmast a dat publicitatii imagini ale unor structuri bizare descoperite in timpul unor scufundari de pana la 1.500 de metri adancime. "Aceste imagini arata ceea ce cred eu ca este cea mai veche structura construita de om", mentiona el.
Sarmast nu se sfieste sa admita ca exista multe goluri in teoria sa. Unii geologi contraargumenteaza ca bazinul mediteranean a fost inundat cu peste 5 milioane de ani in urma si ca asa-zisele "structuri construite de om" sunt in intregime naturale. Chiar si asa, Sarmast spera sa produca dovezi hotaratoare in viitorul apropiat. "Intentia noastra este sa trimitem o sonda operata de la distanta sau chiar un submarin-prototip cu echipaj uman care sa cerceteze aceste structuri, astfel incat oamenii sa poata vedea vestigii ale Atlantidei."
Chiar daca ideile lui Sarmast au atras interesul opiniei publice, in momentul de fata oamenii de stiinta sunt preocupati sa cerceteze o teorie de ultima ora care se apropie mult mai mult de descrierea lui Platon. In 2001, dr. Jacques Collina-Girard, de la Universitatea Mediteraneana din Franta, a subliniat un fapt relativ trecut cu vederea de catre alti specialisti, si anume ca, in urma cu aproximativ 12.000 de ani, a existat intr-adevar o insula chiar dincolo de Coloanele lui Hercule.
Urmare a ultimei glaciatiuni, insula Spartel se afla in prezent complet sub apa, dupa ce a fost acoperita de oceanul in crestere. Dr. Collina-Girard a scos in evidenta si faptul ca Spartel se afla intr-o zona puternic activa din punct de vedere seismic si maturata de valuri tsunami - exact tipul dezastrelor naturale presupuse a fi distrus Atlantida.
Ar putea fi relatarea lui Platon, atat de contestata de-a lungul timpului, adevarata pana la urma? Cele mai recente cercetari facute in zona au darul sa intrige. Marc-Andre Gutscher a relevat faptul ca sedimentele de pe fundul oceanului indica producerea unui cutremur devastator in regiunea respectiva in urma cu 12.000 de ani si ca valul tsunami rezultat ar fi atins inaltimi de peste 20 de metri. Pe de alta parte, indiciile spun ca insula Spartel nu ar fi avut un diametru mai mare de 500 de metri. Potrivit profesorului geolog Floyd McCoy, de la Universitatea din Hawaii, este necesara analiza unor roci din regiune pentru a putea da un verdict final. Floyd glumeste: "Va rog sa retineti ca fac referire doar la roci. Fac cinste cu o masa la restaurant daca se va gasi vreun vestigiu arheologic."
Nimeni nu isi face iluzii ca istorisirea lui Platon - care cuprinde descrieri ale unor porturi intinse, ale unor temple si ale unui taram guvernat de fiii lui Poseidon - se va adeveri in intregime. Dar devine din ce in ce mai probabil ca povestea sa faca referire la un eveniment real - disparita unei civilizatii, produsa in vremuri preistorice.
Astfel, legenda Atlantidei ar putea fi interpretata ca un avertisment transmis de-a lungul mileniilor cu privire la nepasarea si la neputinta oamenilor in fata fenomenelor naturale. Asa cum au relevat cumplitele ravagii care au avut loc nu de mult in Oceanul Indian, nu suntem in masura sa controlam aceste forte nici in zilele noastre. Cum ar fi putut sa o faca atlantii in urma cu 12.000 de ani?

Prabusirea Imperiilor 

• Sa fie responsabile dezastrele naturale de distrugerea unora dintre cele mai avansate civilizatii umane?
  
• De-a lungul timpului, istoricii s-au confruntat cu numeroase mistere asemanatoare celui al Atlantidei. De exemplu, disparitia culturii akkadiene, infloritoare in centrul actualului Irak in urma cu 4.000 de ani, a ramas o enigma pana in 2001, cand imagini luate din satelit au relevat existenta in zona a unei forme de relief cu diametrul de 3 kilometri care duce cu gandul la un crater. Imaginile sugereaza ca Orientul Mijlociu a fost lovit de un meteorit care a devastat regiunea cu o forta echivalenta celei obtinute prin detonarea a o suta de bombe cu hidrogen.
  
• Acum circa 3.600 de ani, asezarile de pe Thera, o insula vulcanica din Marea Mediterana, au fost distruse de o eruptie gigantica urmata de un tsunami. Se pare ca acest cataclism a cauzat si colapsul & disparitia civilizatiei minoice de pe insula Creta.
  
• Multi cercetatori sunt astazi de parere ca Atlantida si-a gasit sfarsitul cu aproximativ 12.000 de ani in urma. Daca este asa, aceasta data ar putea face legatura intre scufundarea Atlantidei si potopul biblic. Istorisiri referitoare la un potop de apa care a acoperit Pamantul se regasesc in mitologiile multor culturi antice. Stiintific, potopul s-ar explica prin cresterea nivelului marii cu 100 de metri, in urma unei incalziri bruste a climei. In urma cu 12.000 de ani, acest fenomen a dus la topirea galopanta a ghetarilor. Cercetarile geologice acrediteaza ideea ca potopul a afectat in proportii diferite intreaga Europa si o parte din Asia, epicentrul dezastrului aflandu-se in bazinul Mediteranei si in cel al Marii Negre. Dar, pentru oamenii care l-au trait si i-au supravietuit, evident ca o astfel de calamitate a avut valente universale.
  

FACTS. Atlantida, prin ochii unui clarvazator

In 1927, Edgar Cayce, un celebru clarvazator american, a declarat ca are cunostinta despre locatia celebrei cetati disparute. In timpul transelor sale hipnotice, Cayce a descris cu lux de amanunte o civilizatie avansata care a inflorit langa insula Bimini din Marea Caraibelor si care a cazut victima unui terifiant dezastru natural. In 1940, clarvazatorul a facut o predictie care s-a dovedit relativ adevarata: "Vestigiile Atlantidei vor fi descoperite spre finalul anilor '60." Cayce a decedat in 1945, iar spusele sale au devenit oarecum realitate cand, in 1968, au fost descoperite blocuri de piatra cu inscriptii necunoscute si vestigii ale unor coloane de marmura scufundate langa insula Bimini. Totusi, analiza expertilor a demonstrat ulterior ca respectivele coloane fusesera construite in jurul anului 1800 si ca erau, probabil, materiale de constructie destinate conacelor de pe plantatiile de bumbac din sudul Statelor Unite. Cum au ajuns ele pe fundul marii ramane insa un mister.

10 posibile localizari ale Atlantidei 

• Bimini. Insula din Bahamas. Atlantida a fost "vazuta" aici de catre medium-ul american Edgar Cayce.
  
• Marea Sargaselor. In secolul al XIX-lea, pe baza unor dovezi mai apoi contestate, congresman-ul american Ignatius Donnelly sugera ca insula scufundata se afla in acest perimetru.
  
• Insula Spartel. In anul 2001, francezul Jacques Collina-Girard a demonstrat ca, in urma cu 12.000 de ani, la vest de Stramtoarea Gibraltar se inalta din apa insula Spartel. In 2005, Dr. Marc-Andre Gutscher a sustinut, pe baza unor probe geologice, ca respectiva insula a fost chiar Atlantida.
  
• Insula Thera (Santorini) In 1939, arheologul grec Spyridon Marinatos a indicat aceasta insula drept posibila gazda a cetatii atlantilor.
  
• In apropierea coastei cipriote. La sfarsitul secolului XX, profesorul Robert Sarmast a pozitionat Atlantida la 80 de kilometri departare de Cipru.
  
• Insula Spitzbergen. Astronomul francez Joan Bailly a indicat o posibila situare a Atlantis-ului in largul coastei norvegiene.
  
• Insulele Canare. In secolul al XVII-lea, calugarul iezuit Athanase Kircher a formulat pentru prima oara ipoteza ca Insulele Canare ar fi ramasite ale Atlantidei. Teoria germanului a fost reluata in secolul XX.
  
• In inima Saharei. In 1919, romancierul Pierre Benoit a imaginat un tinut ascuns in nisipurile desertului saharian. El a declarat ca si-a fundamentat viziunea pe tezele unui botanist francez din secolul al XVIII-lea, D.A. Godron, care "avea dovezi" ca ruinele Atlantidei se afla sub nisipurile din nordul Africii.
  
• Insula Heligoland. Teoreticianul national-socialist Arthur Rosenberg a dezvoltat teza ca arienii erau un popor ales, descendenti ai atlantilor. Rosenberg se baza si pe ipotezele profesorului Jurgen Spanuth, conform carora vechea capitala a Atlantidei ar fi fost chiar aceasta insula germana situata in Marea Nordului.
  
• Antarctica. Aceasta este situarea sugerata in anul 1993 de doi scriitori canadieni, Rand si Rose Flem-Ath, in romanul "When the Sky Falls".
  SURSA-DESCOPERA.RO
  

MISTERE ROMANESTI

MISTERE ROMANESTI. Cine este Baba Cloanta?

autor: Nicu Parlog

Foto (12)

        Va mai aduceti aminte de baba cea rea si urata din snoavele si povestile copilariei? Era o faptura   hada, ursuza si grozava care nu avea altceva mai bun de facut decat sa-si imprastie veninul si blestematiile la tot pasul. Plasmuire a imaginarului colectiv popular, se intrupa intr-un personaj negativ de care eroii si eroinele miturilor transformate, odata cu trecerea mileniilor, in basme trebuiau sa se fereasca cu orice pret. Ei bine, adevarul despre natura, identitatea si simbolismul babelor din traditiile noastre si ale altora, precum si translatia prin timp a misteriosului personaj, are sa surprinda pe multi.

In acest articol

• Batrana, Mama si Zeita
• Intre Cotoroanta si Sfanta
• Babe, duhuri si iar babe...
• Samca – sub aripa Satanei
• Baba Dacilor din prag de Primavara

Batrana, Mama si Zeita 

Pentru a cobori pe firul basmului, in cautarea originii celei care ne-a intrat in viata prin poarta copilariei sub chipul Babei Cloanta, trebuie sa stim de la bun inceput ca personajul cocosat si zdrentaros are o vechime cu mult mai mare decat ne-am astepta. Din perspectiva mitologica si ezoterica, radacinile Babei Cloanta se descopera in nimeni alta decat Geea, Maya, sau Marea Zeita Mama a Paleoliticului, analizata amanuntit in studiile inovatoare ale cercetatoarei Marija Gimbutas (1921 - 1994).

Iar cum elementul magico-religios abunda in cazul initierilor femeilor-saman din perioada de aur a Matriarhatului, nici ca exista o exemplificare mai clara a situatiei decat maxima lui istoricului francez Jules Michelet "Pentru fiecare vrajitor, exista zece mii de vrajitoare".


In cele mai vechi mituri o gasim pe Mula-Prakriti, cum denumeau hindusii in Vede pe "Zeita Radacinii", Shakti (Principiul Universal Feminin, desen sus) nedesavarsita inca, care fiinteaza numai pentru ea pentru ceea ce produce: resortul interior al Naturii, atractia originara, pasiunea antrenanta a oricarei forme de viata elementare, manifestarea energiei nestrunite, care in mitologia stra-romaneasca a primit numele de Talpa Iadului, dupa cum au evidentiat in scrierile lor Ion Creanga si, mai tarziu, Vasile Lovinescu.

Mai departe in timp, prototipul mamei batrane, cunoscatoare a tuturor tainelor Cerului si Pamantului, preoteasa sacra, initiata in Traditia Primordiala, se va transmite sub forma zeitatilor si personajelor simbolice tutelare, precum Demetra, Isis, Astarte, Circe (tablou, jos), Cybele, Artemis si chiar Lilith din ezoterismul ebraic. Valentele magice arhetipale ale femeii varstnice, mama experimentata si inteleapta, sunt la randul lor evidente in alchimie si diverse traditii folclorice, unde configureaza deopotriva atat Eternul Feminin, prin capacitatea sa de a crea si procrea, cat si dimensiunea initatic-terifianta care o defineste pe "Mama Cumplita" sau "Marea Vrajitoare". De aici fiinteaza motivul omniprezent al tuturor vrajitoarelor, babatiilor hidoase, acre si chioare, zane nefaste si cocarjate care staruie chiar si in subconstientul oamenilor din societatea contemporana, tot mai tehnologizata si desacralizata.


In ceea ce priveste folclorul si mitologia romaneasca, avem parte de un fenomen extraordinar, dupa cum evidentiza etnologul Jean Delumeau care constata ca pozitia "babelor" din folclorul romanesc este una mult mai completa, autentica si privilegiata decat cea din traditiile Evului Mediu Apusean.

In afara de sensul de "femeie batrana" in limba si credintele romanilor, cuvantul "baba" are o multime de alte conotatii care duc spre o mitologie ancestrala daco-getica sau chiar mai timpurie, Hiperboreean-Pelasgo-Ramana, unde babelor si mosilor le era rezervat un loc extrem de important ca parinti, stramosi si initiatori. Primul care a evidentiat acest aspect a fost B.P. Hasdeu, care nota ca la noi babele sunt privite ca "fiintele cele mai d'a dracului", de unde probabil termenul de baba era insotit aproape intotdeauna de atribute peiorative de genul cloanta, cotoroanta, harca, talpa iadului, hoasca etc.

Sursa foto

Intre Cotoroanta si Sfanta 

Un basm romanesc cules de Petre Ispirescu relateaza ca la un moment dat Diavolul se certa zgomotos cu o baba, cele doua personaje facand o larma atat de mare incat l-au trezit din somn pe Sfantul Petre, care manios fiind, puse mana pe o sabie si le taie capetele celor doi zurbagii. Dupa sangeroasa pedeapsa si plecarea Sfantului, trupurile descapatanate s-au apucat sa-si caute capetele prin tarana. Diavolul a gasit capul babei pe care si l-a insusit, iar baba pe cel al Diavolului, care fara prea multa mirare, i s-a potrivit de minune cotoroantei.


Insa conotatiile babei nu sunt pururea negative, ci si admirative, deoarece babele (fiinte ale dracului) erau moase pricepute, doftoroaie vestite, sfatuitoare pretioase, dar si vrajitoare redutabile cu care nu era bine sa ai de a face.

Sursa foto

Vechimea cultului "babelor" pe teritorul Daciei este atestata si de venerarea unor monumente megalitice de forma unor pietre antropomorfe naturale, care se numesc in mod curent - Babe. Avem aici faimoasele Babe din Bucegi, din Ceahlau si din multe alte locuri investite de popor cu simbolism magic din Carpati. Prestigiosul cercetator Nicolae Densusianu a gasit peste 20 de asemenea "babe antropolitice" pe teritoriul tarii nostre. Evidenta cultului "babelor" si al "mumelor" ancestrale in cultura populara romaneasca este un argument in plus pentru importanta principiului feminin din traditiile noastre stravechi.

Sosirea crestinismului in Europa a dus la aparitia unui sincretism religios difuz in care multe dintre zeitatile pagane de sorginte greaca, celtica, germanica sau traca au supravietuit in imaginarul colectiv european, imprumutand din atributele si insusirile lor sfintilor si personajelor religioase crestine. Daca in Europa Apuseana, babele mitice au ramas ancorate in franturi din folclorul local intr-o forma ascunsa si deghizata de teama rugului sau a scaunului de tortura al Inchizitiei, dincolo, in spatiul Europei Rasaritene, unde trona crestinismul ortodox, mult mai pasnic, tolerant si emotional in manifestare decat rigoarea catolica, Principiul Universal Feminin nu isi pierde din sacralitate si importanta.


In aceasta directie, aspectul protector, intelept, initiatic, matern si taumaturgic al Batranei Fara Varsta primeste noi insusiri in momentul in care etosul autohton il transpune in viata de zi cu zi a romanilor prin intermediul zilelor saptamanii, care primesc astfel o incarcatura sacra. Apare o intreaga pleiada de 7 batranici cuminti si intelepte, fiecare simbolizand cate o zi a saptamanii, fiecare dintre ele patronand peste aspectele rituale si temporale ale zilei in cauza: Sfanta Luni, Sfanta Marti, Sfanta Miercuri. Sfanta Joi, Sfanta Vineri, Sfanta Sambata si Sfanta Duminica.

Taranul roman le-a onorat si respectat dintotdeauna, constient fiind de natura lor sacra de paznice ale randuielii Timpului si Vremurilor, precum si de faptul ca fiecare dintre sfintele-zile pot oferi alinare, ajutor, sfaturi sau ghidare celor aflati in nevoie.

Babe, duhuri si iar babe... 

Babele mitice care vin din negura timpurilor populeaza abundent mitologia romaneasca, intrand in componenta unor personaje fabuloase:

• Baba Cloanta: o batrana monstruoasa care, in basmele culese de folcloristul Ioan Pop-Reteganul (1853 - 1905), apare drept o femeie urata, cocosata, cu dinti lungi si colti ca grebla. In variantele culese si inventariate de profesorul Petre Ispirescu (1830 - 1887), Baba Cloanta este nimeni alta decat mama zmeilor care avea atributul nemuririi ascuns intr-o cusca de suflete. Cand era lovita de moarte de eroul pozitiv, fugea si sorbea din sufletele inchise, castigand viata si putere. Lingvistul si folcloristul Lazar Saineanu (1859 -1934) prezinta postura de mare vrajitoare a babei care incheaga apele cu farmecele ei si are autoritatea de a sta la taclale cu Necuratul la orice ceas al noptii.
  
• Baba Coja: este un spirit feminin malefic, specific mitologiei romanilor din Ardeal, care are puterea de a ucide copii nebotezati. Marele etnolog si folclorist Simion Florea Marian (1847 - 1907) insista asupra paralelei cu surata sa, Frau Brechta mit dem Klumpfuss din mitologia germana, stapana peste toate duhurile necurate. Baba Coja are unghii de arama la maini si nas de sticla, topaie cu un picior de fier prin negura noptii si fura sufletele copiilor pentru a le ascunde in tufe de soc. B. P. Hasdeu este, insa, de parere ca etimologia ei deriva din numele teribilei Babe Kuga/Kuzica sau Kuzna din folclorul sarbesc, ca o reminiscenta din epoca convietuirii in regiune a daco-romanilor si slavilor de sud.
  
• Baba Harca: locuieste intr-o vagauna ascunsa prin coclauri neumblati. Numele sau de Harca denota legatura evidenta cu practicile magice cu cranii umane si animale, care aveau un rol important in cadrul cultelor stravechi, proto-dacice, de pe teritoriul Romaniei de azi. Unii lingvisti sunt de parere ca in cuvintele romanesti harca, harsti sau mai ales harsit gasim urmele unei divinitati varstnice, imprumutata din panteonul slav si iranian unde o gasim sub numele de Haors, Hars sau Gurs.
  
• Baba Oarba: descoperim influenta batranei mitice si ambivalenta chiar si in jocurile copilarie, sub acest nume. Daca, in prezent, jocul este caracterizat de dialoguri versificate si gesturi ludice care simbolizeaza spiritul de dincolo venit in lumea celor vii, in trecut, Baba Oarba avea o menire pur rituala: identifica natura benefica sau malefica a personajului proaspat intors din morti, dupa care stabilea cu acest spirit tutelar o legatura, facilitand transmiterea mesajului stramosilor spre cei mai tineri descendenti.
  

In afara de "babele" deja pomenite, in traditia populara romaneasca, exista zeci de alte babe, printre ele remarcandu-se Joimarita si Martolea, doua entitati care patroneaza peste actul torsului si cel al tesutului, imprumuta chipul si infatisarea unor babe hidoase si rele.

Samca – sub aripa Satanei 

Cea mai terifianta reprezentare a vreunei entitati malefice feminine din traditia romanilor apare sub forma Samcai sau Avestitei, despre care lumea satului soptea infiorata ca ar descinde taman de sub aripa Satanei. Denumirea ei are legatura cu titulatura de Vestica sau vrajitare in limbile slave, iar pentru romani Samca este tot una cu Baba Coja. Reputatul profesor Marcel Olinescu face, in monumentala sa opera "Mitologie romaneasca", cel mai potrivit portret temutei entitati:

"Samca este un duh feminin ingrozitor la vedere, cu parul rar si lung pana la pamant, ochii sai rosii ca focul ii joaca in cap ca niste felinare batute de vant, nu stau locului o clipa, se sucesc si se stramba intr-una, iar din gura bolboroseste neincetat cuvinte neintelese. Se travesteste insa sub diverse infatisari spre a se apropia de casele oamenilor, aratandu-se femeilor insarcinate si pruncilor atat ziua cat si noapte, in diferite chipuri: ca pisica, caine, capra, porc, gaina, cioara, broasca, lacusta, musca, paianjen, umbra si diferite naluciri".


In mitologia romaneasca veche, Samca este cea mai nemiloasa si primejdioasa intrupare a duhurilor necurate. Rolul sau este unul oribil. Se arata mai ales femeilor insarcinate, atunci cand acestea sunt in durerile nasterii, pentru a le inspaimanta, framanta si chinui atat de intens incat unele dintre ele mor inainte de a naste sau raman pentru totdeauna schimonosite si neputincioase. La fel de crud se poarta si cu copii nou-nascuti, inainte ca pruncii sa primeasca Sfantul Botez.

Daca primele uneltiri nu-i reusesc si bebelusii supravietuiesc, demonica faptura ii imbolnaveste de boala denumita dupa numele sau, "Samca". Pruncii bolnavi de samca tremura fara motiv, tresar si plang noaptea in somn, ofteaza si se sting deseori din viata. Pentru a contracara activitatile Avestitei, exista un adevarat retetariu ezoteric de descantece si blesteme aruncate impotriva ei (tot) de batranele moase si vrajitoare ale satului (nimeni altele decat aspectele pozitive ale Samcei). Dupa instaurarea crestinismului in spatiul romanesc, atributele de protectori impotriva Avestitei s-au transmis si sfintilor si sfintelor cu proprietati taumaturgice si exorciste.

Baba Dacilor din prag de Primavara 

Si uite asa suntem pe cale sa descoperim Batrana Fara Varsta chiar sub imaginea Babei Dochia, cea care, conform lui George Calinescu face parte din cele "4 mituri fundamentale care au modelat cultura si spiritualitatea romaneasca" alaturi de Miorita, Mesterul Manole si Zburatorul.

In mare, mitul Dochiei circumscrie in mod stralucit cele doua aspecte ale Principiului Feminin. Primul este acela al preafrumoasei fecioare, pastorita neprihanita, sora regelui Decebal, de care se indragosteste insusi Traian. Haituita de soldatii romani, Dochia cade istovita in sanctuarul natural al muntilor si il implora pe Zeul Primordial (sau pe Maica Domnului, in variantele de dupa crestinarea romanilor) sa o salveze de soarta umilitoare de a ajunge trofeu de razboi. Zeul o transforma, alaturi de oitele ei, in stanele de piatra de pe Muntele Ceahlau care pot fi admirate si astazi.


Al doilea aspect legendar este dat de Baba Dochia, deja batrana, sub forma de cloanta si zrgibturoaica. Fiul Babei, celebrul Dragobete, se casatoreste impotriva dorintei ei, iar pentru a-si teroriza nora, Baba Dochia o trimite cu un ghem de lana neagra, in miez de iarna, la rau, sa-l spele pana cand se albeste. Disperata, fata incepe sa planga, iar atunci apare un tanar, Martisor (Zeul sau Iisus deghizat), care-i daruieste o floare rosie magica ce albeste lana neagra. Intoarsa acasa, fata este acuzata de Baba Dochia cum ca Martisor ar fi ibovnicul ei. Apoi, Baba Dochia, convinsa ca a venit primavara (altfel de unde ar fi putut avea Martisor floarea?) se imbraca cu cele 12 cojoace ale ei (care aveau sa simbolizeze Babele calendaristice de la inceput de Martisor) si porneste cu oile la munte. Pe parcursul zilei, Baba se dezbraca de toate cele douasprezece cojoace, dar iarna nu trecuse, iar vremea se face nemiloasa, pedepsind Baba pentru rautatea ei. Incepe sa ninga, iar Baba si oile sale ingheata pe munte, transformandu-se in stane de piatra.

Sursa foto

Coborand, in continuare, pe firul mitului descoperim numeroase zeite geto-dacice in care se manifesta personalitatea duala a Mamei Pamantului. In vreme ce contrapartea sa masculina - solara si solstitiala - care imparateste peste inceputul iernii sub identitatea lui Indrea/Undrea si, mai tarziu, Mos Craciun, Baba Dochia este o reprezentare mitica lunara, echinoxiala si maternala.

Prin titulaturile de "Mos" si "Baba" descoperim ca cele doua zeitati au ajuns la batranete, in pragul mortii si al renasterii ciclice, declansand la nivel spiritual ceea ce Natura, cu reinvierea sa de dupa iarna, declanseaza la nivel teluric si mundan. Cele 12 zile-cojoace ale Babei Dochia se serbau intre 1 si 12 martie de personajele de sex feminine dintr-o comunitate, criteriul cel mai folosit pentru impartirea zilelor fiind varsta participantelor. Firea si sufletul femeilor in cauza se aprecia dupa meteorologia zilei alese: ploioasa, friguroasa, calda, insorita, inourata, vantoasa etc. Obiceiul, astazi pe cale de disparitie, era numit Pusul Babelor. Din cele mai vechi timpuri, taranul roman credea ca Baba Dochia s-a prapadit pe 9 martie, aceasta zi fiind hotar intre iarna si primavara.

In calendarul crestin, peste Dochia geto-dacilor s-a suprapus in mod fortuit imaginea Sfintei Eudochia ( venerata de bizantini sub numele de Evdokia), o femeie reala, foarte frumoasa si atragatoare, originara din orasul Heliopolis din Libanul de azi, care si-a petrecut tineretea in desfrau si distractii pana cand a fost crestinata si botezata de catre episcopul Teodot. Eudochia a trait in timpul cand la Roma imparatea Traian (interesanta paralela cu Dochia dacilor) si a primit harul de a face minuni dupa crestinare.

Astfel, intr-una dintre cele mai vechi vatre a Europei, ocultarea sacrului in profan, adancirea dualismului - un motiv folcloric foarte popular, si melanjul credintelor stravechi cu elemene crestine a dus la o personalitate complexa, cu neasteptate manifestari, pentru cea pe care o cunoastem, din povestile bunicilor, sub numele de Baba Cloanta...
sursa-DESCOPERA.RO

Cele mai misterioase boli din istorie

autor: Cecilia Stroe

Foto (5)

Fanii serialului “Doctor House” o ştiu bine: diagnosticarea unei boli poate semăna uneori mai mult cu munca unui detectiv decât cu cea a unui medic. Pe de-o parte, progresele din medicină au făcut munca medicilor mai uşoară; pe de alta însă, apariţia de noi boli şi noi virusuri a îngreunat procesul diagnostic care, în unele situaţii, s-a transformat într-o căutare de indicii şi probe demnă de un Sherlock Holmes. Nu-i de mirare că, recent, revista americană Newsweek a alcătuit chiar un top al celor 9 patologii cel mai greu de diagnosticat din istorie.

Boala Lyme
Borelioza sau boala Lyme este o infecţie cauzată de o bacterie, Borrelia burgdorferi, transmisă de căpuşă Ixodes ricinus, un parazit al rozatoarelor mici, al cerbilor, câinilor şi, ocazional, al omului. Nu toate muşcăturile de căpuşă inoculează Borrelia, dar este un risc de luat în considerare. Simptomele iniţiale seamănă cu cele ale unei banale gripe: febră, durere de cap şi mărirea în volum a ganglionilor. Există însă şi cazuri când maladia prezintă aceleaşi simptome ca şi scleroza multiplă sau boala Alzheimer.

Tipice bolii sunt petele roşii pe piele, care se deplasează de colo-colo, dar, uneori, e posibil ca ele să nu apară. Dacă este depistată de timpuriu, boala se tratează cu antibiotice specifice; dacă este nediagnosticată sau neglijată, poate provoca daune grave la nivelul sistemului nevos şi al articulaţiilor.



Scleroza multiplă
Primele semne pot semăna cu cele ale multor boli neurologice, de la slăbiciune musculară şi oboseală până la problemele la vezică. De asemenea, boala poate apărea treptat sau se poate instala "în episoade", cu faze de remisie şi recidivă. Cauza sclerozei multiple, boală descrisă pentru prima oară la mijlocul anilor 1800, este încă necunoscută; specialiştii cred că ar putea juca un rol în apariţia ei factorii imunologici, de mediu şi predispoziţia genetică.

Nici mecanismul bolii nu este clar în totalitate dar, în linii mari, este vorba de o adevărată dramă care are loc în interiorul organismului uman: sistemul imunitar (sau mai exact unele dintre celulele acestuia) declară război întregului organism. Limfocitele T atacă, din greşeală, învelişul care acoperă nervii - alcătuit dintr-o substanţă numită mielină -, în cel mai pervers dintre moduri: devorând-o şi provocând leziuni în plăci. Mielina este ca izolaţia cablurilor electrice: dacă este deteriorată, firele rămân descoperite, iar transmisia impulsurilor electrice de la creier la celelalte părţi ale corpului este îngreunată sau întreruptă cu totul. Boala echivalează cu un proces progresiv de paralizie.


Sindromul oboselii cronice
Descoperită în 1988, boala este una cât se poate de perfidă: ca şi cum organismul afectat ar suferi de gripă neîncetat. Sistemul imunitar este permanent solicitat şi, în timp, puterea lui slăbeşte. Sindromul oboselii cronice, cum a fost maladia definită de Centers for Diseases Control din Atlanta în 1994, este caracterizat, desigur, de oboseală (care durează peste 6 luni şi nu este îndepărtată de odihnă), dar una asociată cu alte 4 sau mai multe simptome, printre care dereglări de memorie, dureri musculare, dureri de cap, somn neodihnitor, ganglioni limfatici dureroşi, faringită. Nu există teste diagnostice, în pofida faptului că pacienţii prezintă semne de anomalii imunologice, neurologice şi endocrine. Boala nu are încă un tratament şi încă i se caută cauza. Dar şi aici există multe teorii, de la infecţia cu nano-bacterii (a căror existenţă, însă, nu este deocamdată clară) la reacţiile autoimune declanşate în urma unor infecţii. Un studiu publicat în luna august a anului trecut a demonstrat o legătură între acest sindrom şi un tip de retrovirusuri denumite XMRV.


Fibromialgia
Potrivit unui studiu recent al reumatologilor americani, boala nu trebuie definită doar prin durerea specific localizată, ci şi pe baza altor elemente, precum oboseala, vertijul şi sindromul de colon iritabil. Dureri musculare, oboseală, hipersensibilitate la durere şi la atingere sunt câteva simptome ale fibromialgiei. Este o maladie foarte controversată, cum este şi sindromul oboselii cronice: unii experţi dau vina pe cauze biologice, alţii o consideră o dereglare psihologică şi mai există şi cei care consideră că este declanşată de un ansamblu de factori fizici şi psihologici. Ambele boli intră în categoria "sindroamelor inexplicabile clinic": simptomele sunt reale, dar nu există un consens asupra cauzelor declanşatoare. Şi nici tratament.



Prostatita
Circa un bărbat din zece suferă de prostatită, o formă de inflamare a prostatei. În cea mai mare parte dintre cazuri (90 - 95%), cauzele declanşării bolii sunt necunoscute şi nu pot fi corelate cu infecţii bacteriene. Simptomele sunt diverse: dureri pelviene, rectale, abdominale, oboseală şi urinare frecventă. Multă vreme, medicii au crezut că prostatita este cauzată de infecţii bacteriene persistente, recurgându-se, adeseori, la terapii cu antibiotice. Acest drum a fost de-acum abandonat, iar pacienţilor le sunt prescrise tratamente paliative sau, în cazuri extreme, intervenţii chirurgicale pentru îndepărtarea ţesutului inflamat.


Sifilisul
Timp de secole a fost cea mai răspândită boală venerică, extrem de greu de diagnosticat. Asta pentru că, în stadiul final, sifilisul prezintă simptome ale multor alte boli. Este şi la ora actuală considerată una dintre cele mai periculoase infecţii cu transmitere sexuală şi, netratată, provoacă grave probleme cardiace şi la nivelul sistemului nervos. În prezent, poate fi diagnosticată prin intermediul unor teste simple de laborator şi tratată cu penicilină. Totuşi, leziunile provocate de bacteria care o provoacă sunt permanente.


Lupusul eritematos sistemic
Bolile autoimune sunt cauzate de o "revoltă" a sistemului imunitar, care "întoarce armele" tocmai împotriva organelor pe care ar trebui să le apere. Aceste boli sunt în progresie constantă, numărul lor fiind, în prezent, de peste 80, printre care şi lupusul eritematos sistemic. Nu există tratamente, nu este înţeleasă cauza (şi în acest caz, cele mai acreditate teorii asociază boala tot unor infecţii cu retrovirusuri). Nu este o boală uşor de diagnosticat, iar primele simptome îi induc de multe ori în eroare pe medici: oboseală, dureri în diferite părţi ale corpului, deficienţe cognitive. În 50% din cazuri, boala poate fi descoperită graţie unui eritem în formă de fluture, care apare pe chipul bolnavului în zona dintre pomeţi şi nas. Altminteri, când acest simptom nu este prezent, diagnosticarea maladiei este foarte complicată şi necesită numeroase teste clinice pentru excluderea altor posibilităţi.


SIDA
Boala a anilor '80, despre care, în afara mediilor academice, se vorbeşte - la televizor sau în ziare - tot mai puţin, SIDA reprezintă, totuşi, o problemă departe de a fi rezolvată. Peste 95% dintre noile cazuri sunt detectate în ţările în curs de dezvoltare, iar HIV, virusul care o declanşează, a infectat, până în prezent, peste 33 milioane de persoane în întreaga lume. Multă vreme, SIDA a reprezentat un adevărat mister clinic, până când i s-a descoperit originea virală. Nu există tratament care s-o vindece; medicamentele existente la ora actuală permit o încetinire a progresului bolii dar, în cele din urmă, acesta duce la decesul bolnavului.



Febra puerperală
Potrivit estimărilor, această boală a ucis mii de femei lăuze, între secolele XVIII şi XIX. În perioada dintre 1831 şi 1843, la Maternity Hospital din Londra, din 10.000 de femei internate pentru a aduce pe lume copii, mureau 600, în vreme ce la Royal Maternity Charity, unde lăuzele se aflau doar sub supravegherea moaşelor, nu mureau decât 10.
Survenit şi la Spitalul din Viena, straniul fenomen i-a atras atenţia medicului de origine maghiară Ignác Fülöp Semmelweis: în 1846, din 4.000 de lăuze internate în pavilionul 1, aflat sub supravegherea medicilor, 459 (11%) căzuseră victime febrei puerperale; în pavilionul alăturat, unde operau doar moaşele, mortalitatea era însă de doar 1%. Semmelweis s-a gândit că boala ar putea fi transmisă de o infecţie luată de medici de la cadavrele pe care le autopsiau şi transmisă femeilor asistate la naştere; le-a impus acestora să se spele pe mâini cu clorura de calciu (un puternic dezinfectant) înainte de a se apropia de ele, iar mortalitatea a scăzut rapid, la 5% în 1847 şi la 1% în 1849.

Răsplată? Semmelweis a fost concediat pentru că şi-a permis să dea ordine colegilor medici fără a avea căderea s-o facă. S-a mutat la un spital din Ungaria, unde, după ce a reuşit să reducă şi aici mortalitatea feminină, a fost defăimat de ştiinţa oficială şi internat într-un spital de nebuni, unde a şi murit, în 1865, din cauza bătăilor aplicate de gardieni. Aveau să treacă alţi 70 de ani (1937) până când medicii să înţeleagă că trebuie să-şi dezinfecteze mâinile.
SURSA-DESCOPERA.RO

OSN-OBIECTE SUBACVATICE NEIDENTIFICATE

Ce sunt Obiectele Subacvatice Neidentificate?

autor: Nicu Parlog

Foto (11)

              Daca marea majoritate a oamenilor crede ca OZN-urile sunt probabil aparatele de zbor cu care ne viziteaza planeta fiintele venite din nemarginirea Cosmosului, putini sunt cei care au auzit de obiectele misterioase care strabat apele lacurilor si oceanelor aidoma aparatelor similare care brazdeaza cerul. Prefera oare o parte a OZN-urilor deplasarea pe sub ape? Sau avem de a face cu o noua categorie a misterioaselor obiecte? Doua intrebari la care stiinta moderna nu se inghesuie sa gaseasca raspunsuri...

Cei ce strabat adancurile

Trecuta pe nedrept in uitare de fenomene mult mai cunoscute din domeniu, precum Area 51, episodul Voronezh sau intalnirile de gradul 1- 4, cazuistica Obiectelor Subacvatice Scufundate (OSN, in limbaj specific) ridica o serie de noi intrebari, sensibil diferite de cele care insotesc clasica (deja...) tematica a OZN-urilor. Conform reputatului specialist in fenomenul OZN, Dr. Timothy Good, obiectele stranii care se deplaseaza prin apele Terrei aduc in discutie una dintre cele mai tulburatoare teorii referitoare la vizitatorii din alte lumi. Oameni fiind, specie autoproclamata drept cea mai inteligenta si puternica de pe Pamant, ne vine greu sa acceptam posibilitatea de a fi vizitati la un moment dat de fiinte cu mult superioare provenind de pe alte planete. Ce putem face in fata creaturilor din alte lumi care se deplaseaza prin apa la fel de usor precum cum confratii lor sageteaza cerurile in nave zburatoare? Ce cauta ei pe Terra? Ce vor de la noi? De ce se deplaseaza prin lacuri si oceane? Cumva imensele intinderi de apa au proprietati misterioase care le permit sa fie adevarate porti de trecere interdimensionale? Inca nu stim.


Cunostintele oamenilor despre acest captivant subcapitol se rezuma (inca) la simple presupuneri alaturi de o revizuire a celor mai importante cazuri inregistrate in dosarul tot mai voluminos al fenomenologiei OZN. Aflam astfel, nu fara surprindere, ca relatarile referitoare la OSN-uri sunt vechi de sute de ani, la fel ca in cazul mult mai celebrelor OZN-uri. Se pare ca oamenii au mentionat in scrierile si cronicile lor obiecte metalice, cel mai adesea luminoase sau prevazute cu dispozitive similare farurilor, care taiau in mare viteza apele oceanelor. Deseori se scufundau in adancuri, disparand fara urma din fata ochilor uimiti ai navigatorilor, alteori tasneau brusc din ape pentru a zbura spre ceruri. Reciproca era uneori valabila, unii martori oculari din secolele trecute relatand in documente pastrate si astazi despre aparate de tip OZN care se scufundau subit, preferand parca transportul submarin care-i ferea de ochii mariti de spaima si uimire ai oamenilor. Conform unor relatari, OSN-urile care amerizau pe ghetarii de la poli, topeau gheata cand se deplasau la suprafata lasand in urma lor adevarate canale libere in calotele glaciare. Reuseau astfel de performate datorita caldurii emanate de motoare sau cu ajutorul stratului de aer incandescent rezultat in urma frecarii, cum afirma echipajele unor nave sovietice care survolau Arctica si Antarctica?


In schimb, echipajele unor nave de pescuit care au fost martore OSN-urilor din apele unde pescuiau cu navoade industriale, declarau ca straniile obiecte sunt responsabile de disparitia pestilor din zona, specialistii epuizand variantele unei astfel de situatii in care vizitatorii din alte lumi"rapeau" pestii, creaturile marii se speriau fugind inot din calea aparitiei subacvatice sau pestii si alte animale paraseau apele poluate in urma trecerii obiectului. Unii dintre visatorii la intalniri emotionante cu extraterestii merg pana acolo incat au declarat ca vizitatorii de pe alte planete (automat mai evoluati spiritual, mai blanzi si mamosi decat barbarii de pamanteni...) au musai inclinatii ecologiste, avertizand bancurile de pesti sa nu se apropie de hulpavele nave de pescuit ale speciei Homo sapiens sapiens...

Cateva dosare subacvatice...

Probabil cel mai credibil incident OSN a fost cel desfasurat la data de 4 septembrie 1971, atunci cand 4 membri ai Institutului National Geographic din Costa Rica survolau dintr-un avion bimotor Lacul Cote din apropierea vulcanului Arenal. Echipa de cercetatori dorea sa cartografieze si sa fotografieze intreaga zona care, la acea data, era inca neexplorata. In acest scop, expeditia beneficia de o camera foto speciala atasata in partea inferioara a avionului. Camera era de format mare si se declansa automat la fiecare 20 secunde pentru a face o noua fotografie lacului si imprejurimilor. La sfarsitul misiunii de cercetare, cand specialistii au developat filmul foto, acestia au remarcata o bizara prezenta, ceea ce la prima vedere parea a fi un disc metalic cu diametrul de 36 metri, surprinsa in momentul in care tocmai intra in apele adanci ale lacului. Obiectul ale carui detalii au fost fidel surprinse de camera foto nu a mai aparut pe niciun alt instantaneu al filmului. Studiile ulterioare efectuate la sediul central al companiei Kodak din Statele Unite au demonstrat, fara tagada, ca nu este vorba de niciun viciu de refractie, aberatie cromatica sau alt defect de fotografiere, specialistii declarand fotografia pur si simplu autentica... Lacul Cote este unul foarte adanc, existand multe relatari ale localnicilor care au vazut frecvent obiecte zburatoare care intrau sau ieseau cu mare viteza din apele sale. In ziua imediat urmatoare incidentului in care au fost implicati cei 4 membri National Geographic, la ora 9 dimineata, doi pescari afati intr-o barca pe lac au auzit un zgomot metalic in apropiere. Cand au intors capetele in directia sunetului, au vazut un obiect metalic de forma unui submarin, echipat cu 3 turele. La scurt timp, fara zgomot, uriasul aparat a iesit din apa si s-a indreptat in zbor spre muntii din nordul lacului.


In noaptea de 6 noiembrie 1973 a avut loc o alta intalnire cu un OSN, de data aceasta in apropierea coastei de est a Statelor Unite. Pescarii din Pascagoula, Mississippi au fost martori directi, la fel si Paza de Coasta. In total, 9 martori au vazut un obiect metalic de forma circular-eliptica, lung de circa 6 metri si avand o lumina aurie la varf. Obiectul se deplasa fara zgomot deasupra apei la o inaltime cuprinsa intre 1-2 metri. De indata ce oamenii l-au reperat si au inceput sa strige si sa se agite, obiectul s-a scufundat in ape vrand parca sa se ascunda de oameni. Paza de Coasta a facut un raport detaliat si a contactat cea mai apropiata baza a U.S. Navy din zona. Spre surprinderea tuturor, radarele Marinei Americane au identificat in aceeasi zona un obiect metalic de 6 metri lungime.


Exista, insa, un loc pe Terra care poate fi denumit cu usurinta capitala fenomenelor OSN, in nicio alta zona din lume neexistand un loc in care frecventa straniilor obiecte din adancuri sa fie atat de mare. Este vorba de Puerto Rico, o insula tropicala din Marea Caraibelor. Puerto Rico este situata in coltul celebrului Triunghi al Bermudelor, loc renumit pentru numarul de disparitii inexplicabile de barci, vapoare, avioane si elicoptere. Un mare numar de incidente OSN a fost raportat in preajma muntilor si junglelor El Yunque. Aici, fenomenul OZN-urilor cu proprietati de OSN a devenit atat de banal incat localnicii s-au obisnuit cu ele considerandu-le incidente cotidiene. La fel si puscasii marini americani care sunt detasati pentru misiuni in zona.


"Foarte multi oameni au vazut OZN-uri zburand razant cu apa. Odata am vazut unul frumos colorat. La inceput, am crezut ca este o barca, parea negru dedesupt, iar in partea superioara avea multe lumini rosii si albastre. Am indreptat barca cu motor in directia sa dorind sa-l observ mai de aproape. Imediat ce m-a observat, s-a scufundat, disparand in mare", declara Jose Orlando Golis, oficial al guvernului portorican care este detasat in El Yunque.

Felix Rivera este un scafandru profesionist care detine propria companie de scufundari de agrement sau industriale din apropierea American Naval Air Station, una din bazele americane de pe insula. Felix a confirmat ca multi dintre martorii OSN sunt soldati si personal militar american de la baza. "Navy Seals, trupele de elita ale Marinei Americane se antreneaza des aici, multi dintre ei mi-au declarat despre intalnirile cu astfel de obiecte ciudate. Unii declara ca, deseori, aparatele misterioase se apropie de barcile lor de antrenament. Insa cand americanii se apropie prea mult de ele sau trag in directia lor, obiectele se scufunda si dispar cu o viteza imposibila pentru orice masinarie facuta de mana omului", adauga acesta.


La nord de Puerto Rico se afla o zona denumita Stramtoarea San Juan, loc temut si astazi de autoritatile americane care sunt de-a dreptul alarmate de numarul mare de avioane militare si particulare care au disparut si continua sa dispara cu regularitate in acest loc. Un loc care ar merita, pe buna dreptate, faima creata in jurul Triunghiului Bermudelor. Si mai interesant este ce se intampla in adancurile din preajma Stramtorii San Juan, unde cercetatorii au descoperit o falie submarina adanca de peste 9.000 metri. Aici este, de fapt, cel mai adanc punct din Oceanul Atlantic, presiunea submarina fiind atat de mare incat viata este, in mod normal, imposibila, iar orice submarin construit de om ar fi zdrobit de presiunea imensa a apei. Rapoartele marinei militare si ale aviatiei americane relateaza despre o nava metalica de forma circulara care apare deseori deasupra apei, stationand pe perioade nedeterminata de timp inainte de a se scufunda fara urma in abisul albastru al Atlanticului.



Ce ascunde Marina Rusa?

Rusia (incluzand aici si fostul spatiu sovietic) ascunde o paleta de fenomene OSN foarte documentata si studiata de o serie de specialisti de prestigiu. Recent, conducatorii Centrului Rus de studiere al Fenomenului OZN au acceptat sa dea publicitatii doar o mica parte din informatiile considerate de Kremlin drept "capabile de a starni panica in randul populatiei". Doasarele "sigure" au fost inmanate cercetatorilor Paul Stonehill si Philip Mantle, cei doi cercetatori anuntand ca pe baza datelor vor scrie o carte care va trata toata cazuistica OSN din istoria Rusiei. Unul dintre cele mai spectaculoase cazuri este cel in care o nava de razboi sovietica a reperat, prin intermediul aparaturii de detectie submarina, un obiect necunoscut care se deplasa prin apa Oceanului Pacific.

Comandantii navei au crezut ca au descoperit un submarin american aflat in misiune de spionaj. Obiectul straniu stationa la mare adancime, ofiterii rusi lansandu-i apeluri radio in care il somau sa se predea. Socul tuturor a veni in momentul in care obiectul s-a hotarat sa paraseasca vecinatatea navei sovietice. A disparut uluitor de repede, radarele calculand ca nava-submarin se deplasa cu o viteza de circa 450 km/ ora la o adancime de 5.000 metri ...in conditiile in care viteza maxima de deplasare a celui mai performant submarin construit cu tehnologiile actuale, nu depaseste 65 km/ ora la o adancime maxima de 50 metri...


Primul caz de OSN-uri studiat de sovietici se refera la incidentul Odessa, cand mai multi ofiteri si militari din cadrul Bazei Navale de la Sevastopol au observat si identificat un OSN care a iesit din apele Marii Negre in luna august a anului 1950, in imediata apropierea a unui crucisator militar sovietic. De atunci, conform datelor remise recent de autoritatile ruse, s-au contorizat peste 300 de cazuri OSN, ceea ce ne face pe buna dreptate sa ne intrebam, ce informatii sunt ascunse in bazele de date ale Marinei Ruse?
  SURSA-DESCOPERA.RO

STIATI CA?

Dinozauri. Stiati ca…?

dinozaurii terestri au disparut acum 65 de milioane de ani? Disparitia dinozaurilor se datoreaza, conform celor majoritatii opiniilor, unei coliziuni a planetei noastre cu un asteroid, eveniment care marcheaza sfarsitul ultimei perioade a Mezozoicului (Cretacicul) si inceputul erei Neozoice (sau Cenozoice).
pasarile sunt considerate ultimele specii de dinozaur existente? Conform unor anumite voci din lumea stiintifica, si crocodilii apartin tot clasei dinozaurilor.
denumirea de “dinozauri” a fost propusa in 1842 de paleontologul englez Richard Owen? Cuvantul provine din limba greaca si inseamna “reptile (saura) formidabile, extraordinare (deinos)”.
aproape 75% dintre fosilele de dinozauri descoperite sunt inca neidentificate?
fosile de dinozauri s-au descoperit pe toate continentele?

cei mai grei dinozauri cunoscuti apartin speciei Brachiosaurus brancai ? Dupa estimarile specialistilor, pe baza unui schelet descoperit la inceputul anilor 1900 in Tanzania, aceste mamifere cantareau intre 30 si 60 de mii de kilograme.
cele mai lungi fosile descoperite apartin speciei Diplodocus? Acestea masoara 27 de metri si au fost descoperite in Wyoming, Statele Unite.
cei mai inalti dinozauri ar fi putut privi prin geamul dormitorului dvs. situat la etajul 6? Sauroposeidon este numele acestui urias dar prezumtiile asupra inaltimii lui se bazeaza doar pe fragmente de fosile desoperite si nu pe un intreg.
biologul englez H.G. Seeley a impartit dinozaurii in doua categorii (Ornithischia si Saurischia), dupa forma oaselor centurii pelviene? Primii aveau oasele pubiene asemanatoare cu cele ale pasarilor, in timp ce la ultimii se apropiau mai mult cu cele ale reptilelor. Totodata, dinozaurii din categoria Ornithischia sunt in totalitate ierbivori iar cei din Saurischia pot fi atat ierbivori (subcategoria Sauropodomorpha) cat si carnivori (subcategoria Theropoda).
in latina, celebrul nume Tyrannosaurus inseamna “soparla tiran/despot”? Aceasta se datoreaza dimensiunilor impunatoare si comportamentului acestor carnivore.

Animale matusalemice. Stiati ca?

despre un exemplar al speciei Balaena mysticetus, sau Balena de Groenlanda, se afirma ca ar fi trait 211 ani? Sursa nu este inca verificata dar, daca informatia s-ar dovedi adevarata, respectiva balena ar deveni cel mai in varsta mamifer din lume.
cercetatorii au descoperit exemplare ale micutilor arici de mare care au trait peste 200 de ani? Intalnite in Oceanul Pacific, aceste fiinte traiesc pe fundul apei, in zone stancoase, cu putine valuri si materii solide (nisip, pamant etc).
Tu`i Malila, o testoasa din specia Geochelone radiata, este cea mai batrana testoasa din lume? Totodata, ea este si cel mai batran exemplar din categoria reptilelor gasit pana acum de cercetatori. Ea a murit la varsta de 188 de ani si a apartinut familei regale din statul Tonga, fiind o donatie din partea capitanului britanic James Cook.
in Ianuarie 2009 un homar urias, botezat George de catre angajatii City Crab and Seafood, un restaurant din New York care a carui mascota era, avea 140 de ani conform expertilor? El a fost aruncat inapoi in mare dupa interventia activistilor PETA.
Charlie, femela de macau galben-albastru despre care se presupune (fals) ca a apartinut lui Winston Churchil (fostul premier al Marii Britanii), s-a nascut in 1899? Astfel, ea (sau el dupa prenume) ar fi cel mai longeviv membru al speciei sale. Charlie este vestit/a pentru sloganurile anti-naziste obscene pe care le rostea.

Cinachyra antarctica, o specie de burete de mare care traieste in Oceanul Antarctic poate trai peste 1.500 de ani conform estimarilor expertilor? O mana de ajutor pentru aceasta incredibila longevitate este data si de apele extrem de reci in care traieste, care fac ca ciclul ei de viata sa fie extrem de incet.

Porcusori de Guineea. Stiati ca…?

in ciuda numelui lor, Porcusorii de Guineea nu sunt nici porci si nici nu provin din Guineea? Ei provin, de fapt, din Muntii Anzi (America de Sud).
se presupune ca aceste animale au fost domesticite pentru prima data acum mai bine de 7000 de ani (in anul 5000 i.Hr)?
in vreme ce pentru populatiile sud-americane bastinase porcusorul de guineea reprezinta, in principal, o sursa de hrana, in lumea civilizata acestia sunt crescuti ca animale de casa? In societatile vestice, porcusorii de guineea au fost introdusi in secolul 16 de catre exploratorii europeni.
pe langa folosirea lor ca sursa de hrana, samanii vechilor triburi sud-americane ii foloseau si in ritualurile lor religioase sau in medicina populara? Cele mai cunoscute boli in care samanii foloseau porcusorii, fie pentru stabilirea diagnosticului fie pentru determinarea eficientei tratamentului, erau (si inca sunt, pentru triburile izolate din Anzi) tifosul, reumatismul sau arterita.
pentru ca erau cei mai rari, porcusorii de guineea de culoare neagra erau cei mai apreciati si folositi in ritualurile (religioase sau medicale) ale bastinasilor? Cele mai dese culori sub care sunt intalnite aceste animale sunt maroul inchis, griul si albul.

in secolul 17, porcursorul de guineea era unul din cele mai intalnite animale de testare (pe care se fac experimente medicale si biologice)? Incepand cu secolul 19 insa, porcusorii de guineea au fost inlocuiti masiv in experimentele cercetatorilor de catre sobolani si soareci.
Regina Elisabeta I (Queen Elizabeth) a Angliei detinea un porcusor de guineea? Cu asa o “recomandare”, porcusorii de guineea au devenit din ce in ce mai raspanditi ca animale de companie printre aristrocratii si bogotii acelei perioade.
conform Cartii Recordurilor, cel mai batran porcusor de guinea a murit la varsta de 14 ani si 10 luni? Majoritatea porcusorilor traiesc, in medie, aproximativ 4 pana la 5 ani dar sunt si cazuri cand pot atinge venerabila varsta de 8 ani.
dimensiunile optime de greutate si lungime ale acestor animale sunt 700 pana la 1200 grame si, respectiv, 20 pana la 25 centimetri?
la temperaturi de peste 26-27 de grade Celsius, porcusorii de guineea pot muri din cauza caldurii? Temperatura optima recomandata pentru acestia este de 12-20 de grade Celsius.
una din cele mai importante componente ale alimentatiei unui porcusor de guineea o constituie Vitamina C? Porcusorilor le sunt necesare minim 10 miligrame/ kg corp/ zi de Vitamina C iar femelele insarcinate au nevoie de o cantitate de 3 ori mai mare de Vitamina C pe zi.
porcusorii de guineea pot sa sara dar nu pot sa se catere?
procusorii de guineea sunt foarte activi sexuali si au o rata buna de reproducere? Astfel, atata masculii cat si femele sunt apti pentru reprducere la numai 4-5 saptamani de viata. Totodata, o femela poate ramane din nou insarcinata chiar si la 6 ore dupa ce a nascut (desi acest lucru ii poate afecta sanatatea).

Pestii. Stiati ca…?

rechinul-balena este cel mai mare peste din lume? Acesta masoara aproximativ 16 metri la maturitate in timp ce la nastere pot atinge chiar si 60 de centimetri. Totodata, ei pot trai chiar si peste 100 de ani!
Schindleria brevipinguis este cel mai mic peste din lume? Ei pot atinge maxim 8.4 mm la maturitate.
in trecut, unii specialisti denumeau si hipopotamii, amfibienii sau crocodilii ca pesti?
speciile de pesti cunoscute pana in acest moment de oameni reprezinta mai bine de jumatate din numarul de vertebrate existente pe glob? Exista peste 28.000 de specii de pesti in lume.
majoritatea pestilor isi procura oxigenul necesar din apa dar exista si specii care pot respira oxigen atmosferic? Unii isi folosesc gura pentru a respira in timp ce altii o fac prin piele sau folosindu-se de sistemul digestiv.

pestele electric poate genera un soc electric de 500 de volti si 1 amper? Aceasta cantitate de electricitate (500 W) este periculoasa pentru om. Ea este folosita atat pentru a vana cat si pentru autoaparare.
conform unui profesor american, pestii nu pot simti senzatia de durere? James D. Rose de la Universitatea din Wyoming a demonstrat ca, pentru ca le lipseste zona din creier responsabila de senzatia de durere, pestii nu o pot simti.
peste 97% din speciile de pesti se inmultesc prin depunerea oualelor? Asadar, ouale se dezvolta in afara ovarelor femelelor.
Labroides dimidiatus, o specie de pesti ce traieste in recifurile de corali din Oceanul Indian se hraneste cu parazitii sau tesuturile moarte ale altor pesti? Exista si asa numitele “zone de curatare” unde pestii care au diversi paraziti vin pentru a fi “dezinfectati”.

Iepuri. Stiati ca…?

iepurii traiesc, in general, intre patru si douazeci de ani?
aproape jumatate dintre speciile de iepuri sunt pe cale de disparitie?
urechile iepurilor pot atinge 6 cm in lungime?
exemplarele din specia Iepurelui Pigmeu sunt cele mai mici din lume? Acestea pot masura chiar si 23 cm lungime si 375 de grame in greutate. Totodata, aceasta specie este una dintre cele doar doua specii de iepuri din SUA ale caror reprezentanti isi sapa singuri vizuina.
exemplarele din specia Iepurele german cenusiu sunt cele mai mari din lume? Ele pot atinge chiar si 10 kg in greutate.

la fel ca si la hamsteri, dintii iepurelui cresc continuu, de aceea ei trebuie sa ii “roada” mestecand mereu cate ceva?
iepurii sunt animale coprofage? Ei obisnuiesc sa isi reingurgiteze propriile fecale pentru a putea extrage din hrana toata cantitatea de substante nutritive. Nu toate fecalele sunt reconsumate ci doar cele “din prima etapa”, mai exact, iepurele consuma fecalele provenite din digerarea alimentelor (prima etapa a ciclului de hranire), urmand ca fecalele rezultate dupa aceasta sa nu fie reconsumate.
un iepure nu poate sa vomite? Aceasta se datoreaza structurii sistemului sau digestiv.
iepurii pot naste chiar si 35 de pui pe an? De regula, numarul maxim de pui pe care o femela ii naste este 7 dar ea poate ramane gestanta de mai multe ori pe an, dat fiind ca perioada de gestatie este foarte scurta (28-31 de zile).
mama isi alapteaza puii doar o data pe zi si atunci doar pentru o perioada scurta de timp?
dat fiind numarul mare de urmasi, iepurii sunt considerati in multe culturi un simbol al fertilitatii?
mitul conform caruia un iepure va muri daca i se injecteaza o anumita cantitate de urina provenita de la o femeie insarcinata este fals? Totusi, un hormon produs de corpul unei femei insarcinate poate cauza schimbari ovariene.
    SURSA-STIATI-CA.COM