Stiai legenda ceaiului?------Ceaiul se prepara din frunzele asa-numitului arbore de ceai. Legendele ii plaseaza originea intr-un timp foarte indepartat, in China. Una dintre ele spune ca, intr-o zi calduroasa, imparatul chinez Shen Nong s-a asezat la umbra unui arbust pentru a se proteja de soare si si-a incalzit o ceasca cu apa, pentru a-si potoli setea. (Locuitorii zonelor asiatice obisnuiesc sa bea apa calda, nu rece, ca remediu impotriva deshidratarii).
Cateva frunze din copac i-au cazut in cana cu apa si astfel s-a nascut... ceaiul. Bineinteles ca imparatului i-a placut foarte mult gustul noii bauturi si l-a impus supusilor. In timpul dinastiei Song, pe la anul 1000, frunzele de ceai erau transformate in pudra, adaugata in apa fierbinte, si amestecata cu un accesoriu special, din bambus. Cateva secole mai tarziu, sub dinastia Ming, ceaiul si-a regasit forma actuala. Acum frunzele sunt uscate si gata de a fi infuzate in apa fierbinte. Ceaiul a intrat in Japonia secolului al VII-lea datorita calugarilor budisti, care aduceau semintele sau plantele din China. Dezvoltarea culturilor de ceai pentru consum s-a facut noua secole mai tarziu.
Stiai ca? - Ceaiul are efect diuretic, ajuta la eliminarea toxinelor si favorizeaza digestia. - Combate imbatranirea, cu ajutorul flavonoidelor continute in frunze. Acestea sunt substante antioxidante de patru ori mai puternice decat vitamina C. - Contine o enzima esentiala, care permite reducerea riscului de cancer urinar sau digestiv. - Calmeaza durerile de cap, favorizeaza circulatia sangelui si activeaza sistemul cardiovascular. - Are un bogat continut in flor, care fortifica smaltul dentar si previne formarea cariilor.
Ceaiul alb Este cea mai sanatoasa bautura din lume. Este cultivat doar in anumite provincii din China si preparat din muguri sau frunze tinere. Despre ceaiul alb, se spune ca are calitati extraordinare: puternic antioxidant, studii recente subliniind capacitatea sa de reducere a celulelor cancerigene.
Ceaiul negru Contine o cantitate mare de teina. Frunzele sunt marunte si au un gust foarte puternic. Este un ceai recomandat la micul dejun, pentru energia pe care o asigura organismului.
Ceaiul verde Este preparat din frunze nefermentate, uscate prin evaporare. Ceaiul verde pastreaza calitatile frunzei verzi si contine foarte multe vitamine. Datorita calitatilor sale, e folosit nu doar ca o bautura excelenta, ci si ca ingredient la fabricarea produselor cosmetice, farmaceutice.
Ceaiul semifermentat (oolong) Ceaiul semifermentat are o concentratie slaba in teina: calmeaza, usureaza digestia, hidrateaza si ajuta la slabit. Obtinerea acestui ceai se face aproape integral manual.
Ceaiul rosu (rooibos) Rooibos provine din Africa de Sud si nu contine deloc teina. Este insa foarte bogat in oligoelemnte si vitamina C. Se bea foarte rece sau fierbinte, este drenant, diuretic si un bun digestiv. SURSA-FORUMULROZ.COM
Creierul uman ramane inca o enigma pentru cercetatori, neurologi, anatomisti, medici si pentru lumea intreaga. Se spunea ca ne folosim doar o parte din creier, inca nu se stie exact cat, insa ce se intampla cu restul nefolosit? Sau ce anume din posibilul comportament sau simturi ori interpretari se ascund in acele zone? Cum am putea explica patologiile nervoase si neurologice, bolile mintale sau, de ce nu, inteligenta? Am putea-o influenta prin manipularea materiei nervoase? Creierul ascunde multe mistere si in incercarea de elucidare si descoperire a acestora sunt cateva curiozitati exceptionale care au iesit la iveala. Va prezentam unele din cele mai interesante lucruri pe care le stim despre creier.
7 lucruri pe care nu le stiai despre creier
1. Creierul, mai rapid ca... gandul?
Se spune ca gandul are una din cele mai mari viteze, si totusi... Sa va dau un exemplu pentru a intelege mai clar: mergand se intampla uneori sa te impiedici si in mai putin de o secunda corpul tau reuseste sa se si redreseze, deci el in mai putin de o secunda interpreteaza toate modificarile tridimensionale ale echilibrului si reuseste sa identifice organele care ar putea interveni in refacerea acestui echilibru postural, trimitandu-le si semnalele pentru miscarile necesare. Abia dupa ce ti-ai reglat echilibrul te dezmeticesti si iti dai seama ca te-ai impiedicat si era sa cazi. Mecanismele sunt foarte complexe, undeva in urechea interna se alfa organele responzabile de echilibru, cel putin al capului, dar la nivel cerebral exista organe nervoase specializate in mentinerea echilibrului intregului corp etc. Ideea este ca noi ar trebui sa cititm tratate intregi pentru a intelege functia echilibrului, o functie cu care creierul lucreaza in mai putin de o secunda. Cum este posibil? Se pare ca viteza cu care circula informatiile intre sinapsele neuronale este foarte mare, de peste 270km/h. Este exceptional cum mecanisme biofizice si biochimice pot atinge o astfel de performanta!
2. Creierul este mai activ noaptea decat ziua
In urma tuturor activitatilor pe care le intreprindem ziua, raportat la odihna din timpul noptii, am tinde sa credem ca cea mai mare parte a activitatii creierului se produce ziua. Totusi, prin studii electrice si nu numai, cercetatorii au sesizat ca noaptea creierul este mult mai activ decat ziua. Oamenii de stiinta nu au putut explica cert mecanismele care stau in spatele acestui rezultat uimitor, insa ei cred ca activarea intensa cerebrala din timpul somnului se datoreaza tuturor proceselor reparatorii atat la nivel celular si energetic, cat si ca ansamblu functional, ca structurare a memoriei, estompare a stimulilor afectivi prea puternici sau marcanti, deci practic are loc o reechilibrare atat fizica, dar si psihica, emotioanala, comportamentala.
3. Cu cat avem un IQ mai mare, cu atat visam mai mult
Avand in vedere explicatia de la subpunctul 2 devine logica aceasta concluzie. Cu cat creierul nostru reuseste sa acumuleze si sa proceseze mai multa informatie, cu atat are mai multa nevoie de a amortizeaza excesele, pe care le prelucreaza si le inhiba sau potenteaza ori elibereaza sub forma de vise. Ideea de interpretare a viselor are deci un gram de adevar, astfel ca dimineata, daca va ganditi la ce ati visat, puteti deduce unde sunt punctele de tensiune in subconstientul vostru, puncte ce va pot afecta viata, avand puterea de a le estoma si in mod constient.
4. Neuronii sunt regenerabili si continua sa creasca toata viata
Mai bine de o suta de ani s-a considerat ca neuronii nu se regeneraza. Ulterior, prin studii recente s-a ajuns la concluzia ca marea majoritate a neuronilor cresc si se dezvolta pana in jurul varstei de 7 ani, de aceea copilul mic trebuie sa aiba tot felul de activitati care sa ii puna la treaba atat capacitatile intelectuale, cat si motrice (dans, pian, alte sporturi ce necesita o coordonare mai intensa, nu doar alergare). Ulterior alte studii au scos in evidenta ca unii neuroni se regenereaza chiar la 2 saptamani. Acest fapt s-a aflat in incercarea de a explica functia olfactiva (mirosul). La anumite mirosuri foarte puternice sau care contin noxe toxice neuronii olfactivi, o buna parte din ei, mor. La cateva astfel de intamplari, daca nu s-ar regenera, ar trebui sa fie distrusi toti si noi sa ramanem fara miros. Insa acest lucru nu se intampla, pentru ca la doua saptamani neuronii olfactivi se regenreaza, mentinandu-ne functia olfactiva in bune conditii. Totodata alti neuroni din creier se regenereaza, unii insa cu o rata foarte lenta, de exemplu de 30 de ani.
Astfel, daca moartea unui astfel de neuron s-a produs la 40 de ani, teoretic regenerarea lui ar trebui sa fie finalizata undeva la 70 de ani, insa la aceasta din urma varsta este mai putin probabil datorita proceselor de senescenta (imbatranire) care intervin. Si regenerarea neuronala ramane inca neelucidata complet. S-a mai descoperit de asemenea ca axonii neuronilor cu mielina se regenereaza doar daca in continuitatea lor se afla tot teaca de mielina. Mai clar exprimat, dam un exemplu: neuronii cu mielina intra in structura nervilor membrelor. Daca un om intr-un accident isi taie mana, el se poate duce rapid la spital si mana i se pune la loc. Axonul neuronal din mana taiata (neuronul arata ca un copacel, coroana e corpul neuronal, de obicei se afla in creier, trunchiul e axonul si poate fi foarte lung, chiar un metru, iar radacinile butonii terminali unde se fac sinapse) ar trebui sa moara, insa restul axonal din bratul care a ramas legat de corp isi trimite prelungirea in continuare prin teaca de mielina care ii creaza un mediu favorabil cresterii, astfel se regenereaza.
5. Creierul nu poate simti durerea
Desi el reprezinta centrul de perceptie si interpretare a durerii, totusi materia nervoasa propriu-zisa nu prezinta receptori pentru durere. Va ganditi probabil: atunci cum ne doare capul? Sau de ce apar la un moment dat acele dureri insuportabile cand exista o tumora cerebrala care creste si apasa pe materia nervoasa? Aceste dureri apartin tesuturilor adiacente materiei nervoase, ele fiind inclusiv de natura vasculara (cand creste tensiunea intracraniana ne doare capul).
6. Creierul este cel mai mare consumator de energie
Desi reprezinta doar 2% din greutatea corpului, creierul are nevoie de 15% din cantitatea totala de sange si de 20% din cantitatea de oxigen pentru a functiona, precum si de o mare cantitate de glucoza pentru a-si desfasura procesele.
7. Ne folosim mai mult de 10% din creier
Exista un mit cum ca noi ne-am folosi in jur de 7% din creier si doar Einstein a folosit 10%. Cercetatorii au ajuns insa la concluzia ca in orice moment tot creierul nostru are o activtate mai mult sau mai putin intensa, insa cel putin o activitate bazala, care sa-i mentina tonusul. Practic nu exista zona inactiva din creier si dupa rezultatele cercetatorilor ne folosim mai mult din materia nervoasa, practic fiecare arie intra in activare intensa in anumite situatii. De asemenea capacitatea noastra de a stoca informatii in memorie este imensa, celulele creierului uman pot stoca de cinci ori mai multa informatie decat Eciclopedia Britanica (sau cel putin asa sustin teoriile).
Vrei sa stii care este cel mai lung penis, cat a durat cel mai lung act sexual, cati oameni au participat la cea mai mare orgie...
Intalnim lucruri incredibile facute de oameni cu anumite "calitati" mai dezvoltate. La cate se intampla nu ne mai mira nimic. Important este ca inca mai au cateceva de dezvaluit.
In caz ca nu stiati
Cele mai multe orgasme pe care le-a avut un barbat, timp de o ora, au fost 16.
Huston este numele femeii care a facut sex cu 620 de barbati in doar o zi. Exista si un video. I-a luat cam 10 ore sexul, iar reprizele erau cam de 58 secunde...
O femeie detine recordul ca avand cele mai multe orgasme. Intr-o ora a atins 134 de orgasme!
Actorul porno, Jon Dough, a fost inregistrat ca cel care a atins recordul la sex: 55 de femei intr-o zi. A ejaculat de 5 - 6 ori (se intampla in 1999).
Cea mai mare orgie s-a inregistrat in anul 200 i.Hr., cand 7.000 persoane s-au abandonat in placere.
Cel mai mare penis in erectie a avut 30 cm, iar cel mai mic...doar 1 cm.
Cand egiptenii au cucerit Libia, au intrat in posesia a 13.320 de penisuri ale inamicilor. Oripilantul eveniment a avut loc in secolul 13 i.Hr., W.F. Benedict scria in cartea sa intitulata "Anatomia Sexuala a Femeii" ca a intalnit o fata de 14 ani ce avea sani de 6,3 kg, si o femeie de 30 ani, cu sanii de 11,3 kg.
Biologul Albrecht von Haller este cel care spune ca a intalnit un clitoris lung de 30,5 cm(posesoarea face parte dintr-un trib african, Hottentotten).
Anna Swan este posesoarea celui mai adanc vagin 2,30 m (compatibil cu penisul unui elefant).
Capitanul Cook a vizitat Regatul Tonga in 1777, in drumul sau spre insulele Oceanului Pacific. Cook l-a intalnit pe regele Fatafehi Paulah, care i-a spus ca doar regele poatedezvirgina o fata din regat (bastinasa).
Un rege de 80 de ani afirma ca zilnic facea sex cu minimum 8 fete. Se spune ca a dezvirginat peste 37.000 de fete.
La varsta de 5 ani, Lina Medina a devenit cea mai tanara mama, tatal avea doar 12 ani.
Cea mai batrana mama, 63 de ani, a nascut o fetita in 1996, Czanthia, sotul avand doar...93 de ani.
În partea nordică a oceanului Indian, în golful Bengal, se găsesc Insulele Andaman. Insula North Sentinel, parte a acestui arhipelag, se remarcă prin faptul că aici trăiesc câteva sute de oameni ce formează ultimul trib preneolitic din lume. Sentinelezii, aşa cum sunt numiţi membrii acestei civilizaţii, reprezintă cel mai izolat trib din lume.
Istoria insulelor Andaman şi a triburilor andamaneze
Insulele Andaman sunt locuite de cel puţin 60.000-70.000 de ani, primii oameni ajungând aici din India sau din Burma în urma Marii Migraţii dinspre Africa spre est, ce a avut loc cu aproximativ 20.000 de ani înainte ca Europa să fie locuită. Timp de mii de ani, societăţile ce populau acest arhipelag nu au fost perturbate de nicio influenţă externă, fapt ce a condus la dezvoltarea mai multor grupuri de indigeni, printre care Marii Andamanezi, Jarawa, Onge, Shompen, Jangil şi sentinelezii.
Se estimează că în 1789 existau 10.000 de membri ai grupului Marilor Andamanezi. La mijlocul secolului al XIX-lea, britanicii au transformat Insulele Andaman în colonie penitenciară, eliminând localnicii care s-au opus sosirii intruşilor. Andamanezii ce nu au fost atacaţi de britanici au murit ca urmare a contractării bolilor moderne. În 1901, numărul andamanezilor se redusese la 600, iar în 1927 la 100. Astăzi mai trăiesc doar 52 de andamanezi.
Mulţi dintre deţinuţi au rămas aici şi după ispăşirea pedepsei, insulele cu climă tropicală şi plaje cu nisipuri albe fiind atrăgătoare pentru mulţi dintre indieni deportaţi. Cu timpul, numeroşi colonişti din India şi Burma s-au stabilit şi ei aici, fapt ce a contribuit şi el la decimarea triburilor din arhipelag.
Tribul Jangil a dispărut la începutul secolulului al XX-lea, urmat de Oko-Juwoi şi apoi de majoritatea celorlalte popoare din arhipelag. Soarta lor nu a fost împărtăşită însă de triburile Jarawa şi sentinelez, care au respins cu violenţă orice legătură cu lumea exterioară. În cele din urmă, însă, tribul Jarawa a acceptat contactul începând cu 1998, iar acum existenţa lui este ameninţată de pojar şi turism, de braconierii care îi vânează hrana şi de extinderea aşezărilor şi a drumurilor construite de coloniştii ce trăiesc în arhipelag.
Sentinelezii nu au lăsat garda jos, continuând să refuze orice contact cu străinii. Din acest motiv, ei reprezintă una din din ultimele populaţii de pe planetă neatinse de civilizaţia modernă.
Istoria contactului cu sentinelezii
Sentinelezii au fost descoperiţi în 1771, atunci când un navigator de pe un vas de cercetare britanic a relatat că noaptea se putea vedea lumină pe insulă, ceea ce sugera că era locuită. Nava britanică nu a oprit pentru a studia în amănunt insula, însă jurnalul de bord conţine prima menţiune scrisă referitoare la populaţia insulei North Sentinel.
După aproape un secol, în 1867, vasul comercial indian Niniveh a eşuat pe reciful din apropiere de insulă. Cei 86 de pasageri şi 20 de membri ai echipajului au reuşit să supravieţuiască, folosind o barcă de salvare pentru a ajunge pe insulă. În dimineaţa celei de-a treia zile, supravieţuitorii naufragiului au fost atacaţi din senin.
Căpitanul navei Niniveh a reuşit să fugă în barca de salvare şi a supravieţuit, fiind salvat câteva zile mai târziu de un vas ce trecea prin zonă. El a relatat ulterior că "sălbaticii erau complet dezbrăcaţi, cu părul scurt şi nasul vopsit în roşu, iar săgeţile lor aveau vârful metalic". Cel mai probabil, sentinelezii recuperau rămăşiţele metalice ale navelor eşuate în apropiere, comportament observat şi în zilele noastre. Un vas al Marinei Regale Britanice i-a recuperat după câteva zile pe cei rămaşi pe insulă, care reuşiseră să-i ţină la distanţă pe localnici.
În 1896, un indian ce-şi executa pedeapsa în colonia penitenciară de pe Insula Great Andaman a reuşit să evadeze cu ajutorul unei plute improvizate. Ambarcaţiunea acestuia a plutit în derivă, traversând cei aproximativ 50 de kilometri până la insula North Sentinel şi eşuând pe ţărmul acesteia. Echipa detaşată de oficialii coloniei penale pentru a-l căuta pe evadat a descoperit după trei zile cadavrul acestuia pe ţărmul insulei. Avea gâtul tăiat şi trupul străpuns de săgeţi în numeroase locuri.
În urma acestui incident, sentinelezii nu au mai fost deranjaţi de către intruşi timp de mai bine de jumătate de secol.
Ce se ştie despre sentinelezi?
Civilizaţia sentineleză se încadrează, din punct de vedere tehnologic, în categoria celor din epoca de piatră. Sentinelezii sunt singura populaţie de pe Terra care păstrează un stil de viaţă paleolitic, traiul lor depinzând de cules, vânătoare şi pescuit. Conform unor relatări, pot curăţa nucile de cocos cu dinţii şi pescuiesc cu suliţe şi arcuri cu săgeţi. Aceste instrumente sunt folosite şi pentru a vâna porcii mistreţi, testoasele şi varanii care trăiesc pe insulă. Agricultura, în schimb, le este străină.
De asemenea, sentinelezii au construit canoe pe care le folosesc pentru a se deplasa în apele puţin adânci din apropiere de mal, însă acestea nu sunt dotate cu vâsle. Propulsia se realizează prin împingere cu prăjini.
Sentinelezii folosesc focul, pe care-l ascund şi îl păzesc cu străşnicie, pentru că nu ştiu să-l obţină.
Limba lor este unică în lume şi nu seamănă nici măcar cu cele vorbite în restul arhipelagului Andaman. Dincolo de acest lucru, nu se cunoaşte nimic despre sentineleză.
Se estimează că populaţia insulei North Sentinel numără undeva între 50 şi 400 de persoane. Un număr precis nu poate fi obţinut, deoarece sentinelezii nu sunt prietenoşi cu vizitatorii. De altfel, recensământul din 2001 a fost efectuat de la distanţă de reprezentanţii guvernului indian, de care aparţine insula. Rezultatele oficiale au numărat 39 de persoane (21 de bărbaţi şi 18 femei), însă autorităţile recunosc că nu reprezintă o măsurătoare exactă a populaţiei de pe insula ce se întinde pe 72 de kilometri pătraţi.
O analiză ADN efectuată asupra celorlalte triburi din arhipelagul Andaman sugerează că sentinelezii reprezintă una dintre cele mai vechi populaţii ale planetei, dăinuind de peste 70.000 de ani!
Trilokinath Pandit - primul străin care a reuşit să se apropie de sentinelezi
În 1967, la 20 de ani după preluarea controlului asupra arhipelagului Andaman în urma obţinerii independenţei, autorităţile indiene au întreprins primele încercări de a-i contacta pe sentinelezi. O expediţie condusă de antropologul Triloki Nath Pandit a ajuns pe insulă, lăsând câteva nuci de cocos la ţărm, însă fără vreun rezultat - sentinelezii s-au ascuns în junglă. Cercetătorii au încercat din nou să îi contacteze pe sentinelezi în 1970 şi în 1973, însă în ambele cazuri au fost întâmpinaţi cu săgeţi.
În 1974, Pandit a pornit din nou în expediţie, de data aceasta alături de o echipă de filmare, încercând să stabilească o legătură cu sentinelezii. Le-a dus în dar câteva vase, fructe, jucării şi chiar un porc. Tentativa sa a fost respinsă, unul din membrii echipei de filmare alegându-se cu o săgeată în coapsă.
Pandit a continuat să încerce să le arate că nu avea intenţii rele, ducându-le diferite cadouri de-a lungul anilor, însă nu a reuşit să-i îmbuneze. "Ne aşteptau cu suliţe şi acuri, iar uneori se întorceau cu spatele şi se aşezau pe vine, în poziţie de defecare, pentru a ne insulta şi a ne arăta că nu eram doriţi pe insulă", relata Pandit în rapoartele sale.
Antropologul nu a renunţat şi a continuat să le aducă nuci de cocos, care nu se găsesc pe insulă, iar cu timpul le-a câştigat încrederea. În cele din urmă, după 24 de ani de eforturi, Pandit a reuşit să ajungă pe insulă. Pe 4 ianuarie 1991, expediţia condusă de Pandit a fost întâmpinată de 28 de membri ai tribului neînarmaţi. "Nu ştiu dacă au un şef de trib, dar mi-e clar că au luat cumva decizia de a fi, în cele din urmă, prietenoşi cu noi. Nu ştiu cum, nu ştiu de ce", a explicat Pandit.
Pandit este singurul antropolog care a reuşit să pătrundă în cultura sentineleză, spulberând multe mituri concepute de britanicii şi indienii care au colonizat arhipelagul Andaman. El le-a explicat acestora că triburile de etnie Negrito (cum sunt numite toate triburile indigene din Andaman şi Nicobar) nu sunt "maimuţe care trăiesc ca animalele", cum erau consideraţi sentinelezii.
Astfel, sentinelezii nu sunt canibali şi nici excesiv de violenţi - "sunt doar precauţi, vor să se apere de străini". Stilul lor de viaţă a rămas în epoca de piatră pentru că, cel mai probabil, nu a fost nevoie ca acesta să evolueze.
Ei nu poartă îmbrăcăminte, iar în primele expediţii în care Pandit a fost acceptat pe insulă, aceştia l-au dezbrăcat. "Ei nu pricep rostul hainelor. M-au dezbrăcat pentru că erau curioşi să vadă ce vrem să ascundem sub veşminte", a explicat Pandit, care a rămas în repetate rânduri fără ochelari în expediţiile pe insulă.
Graţie activităţii sale ştiinţifice, Dr. Pandit a ajuns să conducă Anthropological Survey of India, principala organizaţie din India dedicată antropologiei. La finalul anului 1992, Pandit s-a pensionat şi s-a întors Calcutta. De atunci, nimeni altcineva nu a reuşit să stabilească un contact prietenos cu sentinelezii.
După ce contactele cercetătorilor cu triburile Jarawa au dus la moartea multor nativi în urma unor epidemii de pojar, autorităţiile indiene au decis în 1996 să interzică antropologilor călătoriile pe insula sentinelezilor, pentru a nu-i expune bolilor de pe subcontinentul indian. Guvernul local al insulelor Andaman şi Nicobar a anunţat că nu doreşte să se amestece în stilul de viaţă al sentinelezilor, permiţându-le acestora să trăiască în pace.
Sentinelezii continuă să refuze contactul
Pandit a fost singura persoană care a reuşit să pătrundă în universul sentinelez, care a continuat să refuze ferm apropierea vaselor sau aeronavelor.
Pe 26 decembrie 2004, un cutremur cu o magnitudine de 9 grade pe scara Richter a avut loc în estul Oceanului Indian, declanşând un tsunami devastator, ce a dus la moartea a peste 230.000 de persoane.
La câteva zile după cutremurul care a afectat toate ţările cu ieşire la Oceanul Indian, autorităţile indiene au trimis un elicopter pentru a evalua daunele produse pe insula North Sentinel. Tsunamiul a provocat sute de mii de morţi în 15 ţări, populaţiile acestor state nefiind pregătite pentru un astfel de eveniment devastator, dat fiind că ultimul avusese loc cu mai bine de 100 de ani în urmă. Din acest motiv, oficialii indieni se aşteptau ca nici sentinelezii să nu fi scăpat teferi.
Atunci când elicopterul gărzii de coastă a ajuns în dreptul insulei, oficialii şi-au dat seama că se înşelaseră: au fost întâmpinaţi de un bărbat înarmat cu arc, care a început să tragă spre aeronavă. Mesajul sentinelezului a fost recepţionat, iar elicopterul a părăsit cu promptitudine spaţiul aerian al celei mai izolate civilizaţii din lume. Antropologii cred că sentinelezii au acumulat de-a lungul mileniilor cunoştiinţe despre mişcarea oceanului şi despre comportamentul animalelor ce le-au permis să anticipeze tsunamiul.
Sentinelezii au reintrat în atenţia publicului doi ani mai târziu, când doi braconieri ce pescuiau ilegal în apropiere de insula lor au fost atacaţi cu săgeţi şi omorâţi. Se crede că cei doi se îmbătaseră cu vin de palmier, motiv pentru care au ajuns în zona interzisă. Elicopterul trimis de autorităţi pentru a recupera cele două cadavre a fost la rândul său atacat cu săgeţi, astfel că acestea au rămas pe insulă.
Deşi rudele unuia dintre cei doi pescari au cerut pedepsirea crimei, autorităţile au declarat că nu pot investiga evenimentul fără a provoca vărsare de sânge pe insulă. În schimb, tatăl celui de-al doilea braconier decedat s-a declarat de partea sentinelezilor. "Fiul meu Pandit a căpătat ce merita. A încălcat legea, braconând într-o zonă în care nu avea voie să se afle. Din punctul meu de vedere, sentinelezii sunt victimele aici, nu fiul meu. Trăiesc într-o stare de teroare continuă din cauza braconierilor înarmaţi ce vin de pe insula noastră şi din Myanmar. Ei doar se apărau în singurul mod pe care îl cunosc, cu arcul. Nu vreau răzbunare, ci doar trupul băiatului meu înapoi. Oricum, este un caz imposibil de adus în justiţie", a declarat RK Tiwari.
Apele din jurul insulei North Sentinel continuă să fie înţesate de braconieri, deşi sentinelezii au drept exclusiv asupra zonei ce se întinde până la 5 km distanţă de ţărm. Numărul celor ce pescuiesc ilegal în apele sentinelezilor este în continuă creştere, ameninţând să distrugă una din puţinele surse de hrană ale acestora.
Aşadar, la 70.000 ani de la momentul în care au sosit în acest colţ al lumii şi după ce au supravieţuit numeroaselor cataclisme ce au lovit planeta de-a lungul mileniilor, sentinelezii riscă să dispară, la fel ca celelalte triburi din Andaman, din cauza civilizaţiei moderne.
